Ție de ce ți-e dor?!

Tu nu te-ai săturat să alergi atât? Nu ți s-au rupt papucii și nu te simți extenuat? Cât mai alergi? Cât mai cauți? În rapiditatea ta, ai prins pe cineva de mână să vezi cât de plăcut e? Te-ai oprit vreodată din drumul tău? Și dacă te-ai oprit, de ce ai început să alergi iar?
Pierdem timpul alergând... Eu câteodată obosesc. Obosesc și mă opresc. Nu apuc să iau pe nimeni de mână sau să lenevesc în brațele cuiva, pentru că toți trec pe lângă mine alergând. Am oprit timpul în loc pentru câteva secunde și am privit în jur, realizând că melodia mea preferată nu se mai difuzează la radio, ba chiar a trecut mult timp de când nu mai e în top-uri. Am realizat că îmi place ploaia, că picăturile de ploaie sunt ca o binecuvântare și că atingerea lor este cea mai dureroasă...pentru că dispar... Am realizat că poți să câștigi secunde, minute când ții pe cineva de mână și împarți bucuriile cu altcineva. Dar care bucurii dacă tu alergi atât?
Oprește-te, te rog pentru o clipă și observă câte minunății sunt. Ai observat că au înflorit trandafirii, sau că astăzi nu sunt nori pe cer? E senin, dar tu cum să observi dacă alergi atât și mergi cu capul in pământ. Fă-ți timp să iubești, te rog, fă-ți timp. Și vezi că adidașii tăi sunt murdari. Probabil ai călcat în vreo baltă. Descalță-te! Vei simți altfel pământul sub picioare. Inițial pietrele îți vor face rău, dar tu continuă să pășești, vei observa ceva. Dar vei observa după ce te vei opri din alergat.
Eu nu mai alerg... E plăcut să vezi lumea dintr-un alt unghi. Oprește-te și ia-mă de mână.