miercuri, 12 iunie 2013

Dedicație...

Acum la sfârșitul primului an universitar, trag linie și realizez că îmi pare rău. Îmi pare rău că se termină, îmi pare rău că nu sunt capabilă să prelungesc toate lucrurile frumose și să le arunc undeva pe cele urâte. Iau cu mine tot... Îmi fac bagajele, pun hainele și toate lucrurile din această camera. Dar nu doar atât. Am multe bagaje, o sumedenie de bagaje cu amintiri, cu oameni minunați, cu râsete și voie bună. Pe toate le iau cu mine. Cum aș putea să le las în capitala Moldovei, când sunt ale mele?
        Am cunoscut oameni minunați și îmi rezerv dreptul de a scrie câte ceva despre ei. Sunt mulți, motiv pentru care nu îi voi menționa pe toți. Oameni care m-au învățat să mă bucur de acest nou început, alături de ei. Oameni pentru care o simplă seară de karaoke a devenit o sărbătoare. Am întâlnit și ”cel mai prost din curtea școlii”, dar care mi-a devenit prieten tocmai pentru că nu era chiar atât de prost. Vroia să fie diferit, și într-un fel sau altul, a reușit. Am întâlnit o pufoșenie, cea mai frumoasă dintre toate... Mi-a devenit prietenă fata de la care am învățat că întotdeauna e extraordinar să ai parte de acel prim-sărut și am cunoscut  fata/ copilul care încă e de părere că totul i se cuvine și lumea e la picioarele ei pentru că iubește. Când intri în camera cuiva, nu e frumos să fii primit cu un zâmbet? Ele mi-au zâmbit mereu și m-au luat în brațe chiar și când nu aveam nevoie. Mă bucur că am fost acolo când o altă ”ea” s-a reeducat. Din fata zgarcită și egoistă, a ajuns să împartă covrigi cu o necunoscută în microbuz. N-am crezut niciodată că pot face cunoștință cu cineva astăzi, iar peste o săptămână să am impresia că îi cunosc de-o viață. Așa a fost cu ele, cu fetele mele. Târgușor, mai vreau chiroște crude, iar surprizele de la miez de noapte au fost fenomenale. Gașca mea de nebuni! Am învățat că iubirea se exteriorizează uneori prin lacrimi și că uneori dorul te copleșește. Iar ea, cea mai micuță dintre toate a demonstrat că e puternică. Că are timp și că o să aștepte. A arătat că poate să asculte și la 1:oo pe cineva, chiar dacă nu are chef, și că poate să facă clătite la orice oră zi sau din noapte. Important e sa îi spui că ți-e poftă. Ea e acolo... Jos pălăria 77, 58!  Cămin... Căminul ne-a schimbat, sau oamenii pe care i-am întâlnit?
       Mulțumesc colegelor mele de cameră. Nu puteam să am colege mai bune ca voi. Mai enervante, mai frumoase și mai apropiate de sufletul meu! De la cea mai irascibilă și pretențioasă fată :)) am învățat că dragostea nu are graniță și nici nu contează km atunci când iubești cu adevărat. Am învățat că orice ar fi, indiferent de obstacol și de greutate, trebuie să țin CAPUL SUS. Vezi lucrurile altfel, și probabil te vezi și mai frumoasă. Încredere în tine? Întotdeauna!
       Hei, somnoroaso! Trezește-te și bea-ți doza de optimism. De la tine am învățat că se poate plâns cu râs și că cele mai bune sfaturi le dai și le primești cu zâmbetul pe buze. Haide, fă-ți bagajul și nu mai aștepta. Stai, stai, stai... Nu te trimit în Franța, țara care ți-a întunecat sufletul de tristețe pentru câteva săptămâni, te trimit acolo undeva...Unde să mergem împreună și să căutăm... Îți vând un pont. Am citit un articol care spunea că femeile s-au emancipat și e OK ca ele să facă primul pas. Haide, fă-ți bagajele și pleacă. Nu uita de doza de optimism cu care m-ai îmbătat zilnic!
      Copilo, tu vrei să îți faci timp și pentru mine puțin? E lungă postarea, dar te-am pus pe tine la urmă strategic, să văd dacă citești tot sau vrei un rezumat! Cu tine am împărțit tot și toate. Până și furculița, pentru că a ta nu era curată. Am învățat să dansăm, să ne certăm, să ne batem și am învățat că polii opuși se atrag. Mulțumesc pentru tot calmul de care ai dat dovadă și toată diplomația, de altfel. Odihnește-te și tu puțin și fă ceva pentru tine, pentru sufletul tău, să te simți bine...
      Mulțumesc că ați facut parte din viața mea 1 an de zile. Promit să vă pun în bagaj cu mic cu mare și să zâmbesc mereu când vorbesc despre voi. Poate nu vă voi căuta prea des, poate chiar deloc, dar mă voi gândi la voi. Cu unele am promis să mă înrudesc, pe alții poate nu-i voi mai vedea, dar promit să vă păstrez pe toți într-o părticică din inima mea. Este loc...
   

                                                       Rămas bun,
                                                            Cea mai mică fetiță

2 comentarii: