Salvează-te și nu-i lăsa să te muște

 Câini lupi. Vreo 5. Sunt cuminți și dintr-o dată latră. Zâmbești și mergi mai departe, dar latră atât de tare încât începi să alergi. Te salvează singurul copac de pe alee care parcă te îmbrățișează și te primește-n poala sa. Acum te liniștești și  te simți ocrotit, dar privești în jos și vezi câinii care latră, latră, latră... Te trezești, în sfârșit și-ți spui că astăzi trebuie să ai grijă cu persoanele din jurul tău. O fi un semn, zici...
  Se întâmplă deseori să pui punct și să îți dorești să o iei de la capăt. Să spui că astăzi e momentul să faci un pas înainte și să zâmbești. Să faci glume proaste, să te prostești, să râzi, să te îndrăgostești. Ții ochii închiși pentru că încă te simți pitic în lumea aceasta nouă, dar zâmbești și pășești înainte. Dar stai! Apar persoanele dragi ție și-ți oferă brațul lor, dar nu ca să te ajute să mergi înainte, ci ca să faci 3 pași înapoi. Acum înțelegi că aceștia sunt câinii care latră. Acum înțelegi că pentru unii, cuvântul ”om” e prea frumos, iar ”câine” e prea blând. Acum înțelegi tot ce era de înțeles...
  Dar nu s-a întâmplat nimic, pur și simplu ai ieșit pentru o clipă din rutină, iar acum s-a întâmplat ce se întâmplă mereu: dispar zâmbetele și îi lași să latre!
   If you really want something, you don`t stop for anyone or anything, until you get it! 

Cum e prietena iubitei tale!?

Suntem nebuni în cursa aceasta după afecțiune. Nu avem limite, nu avem granițe, totul este permis și gratis. Poate ține de educație, poate de caracter sau personalitate, sau poate că ține de portofel. Dar eu cred că fiecare gest făcut în societate ține de creier. La tot pasul observ și ascult povești memorabile. Iată unul dintre tablourile care m-au impresionat, dar sincer, nu l-aș agăța pe perete. L-aș ascunde undeva!
       Iubita ta, e iubita ta și ai ales să fii cu ea pentru că ți-a plăcut, pentru că ți s-a părut interesantă și pentru că aveați ce să vorbiți. Pentru că pierdeați ore în șir discutând și nu îți dădeai seama că timpul totuși a trecut. E iubita ta și te-ai lăsat cucerit, respectiv ai cucerit-o, dar vrei să te întâlnești doar cu ea. Ieșirile ”în gașcă” te obosesc, mai ales când ochii îți fug și pe lângă iubita ta. Vrei să demonstrezi că ești în stare să cucerești orice tip de fată, iar prietena iubitei tale ți se pare ținta potrivită. Ieși din rutină și pentru o perioadă destul de lungă lumea vorbește, iar tu ca băiat ești în centrul atenției.
    Prietena iubitei tale e și ea interesantă, iar faptul că e prietena ei o face de 2x mai interesantă. Iar iubita ta devine imediat fosta, iar prietena ei devine actuala.
    Frumos tablou! Iar ieșirile sunt aceleași,  lumea râzând pe sub mustăți. Probabil vă imaginați o criză de isterie din partea fostei, în care își ia de cap prietena, iar iubitul (cui?) este arbitru și strigă ”încetați, vă rog liniștiți-vă” și reproșuri, vorbe aruncate, pac o palmă, două, ce să mai... culmea penibilului!
   Dar NU! Ciudat nu? Fosta se bucură pentru fericirea ( de scurtă durată pentru că se despart) a prietenei ei și nici un reproș, nici o palmă, nici o privire invidioasă. Îmi pare rău că tocmai am stricat imaginea deja formată a ceea ce putea să se întâmple. Și eu mi-am pus imaginația la încercare și nu puteam să îmi imaginez altceva decât o bătălie pe câmpul de luptă... Dar totuși nu găsesc răspuns. Cine e vinovat?! El, că a ales să se joace cu 2 piese de colecție, sau ele / ea ( iubita, prietena). În acest joc nici nu îmi pot imagina cine e acum iubita, fosta, prietena, actuala s.a. Mă pierd în detalii iar durerea de cap își face simțită prezența!
    Dar cum se spune, o prietenie trece și prin foc!
    Într-o prietenie trebuie de împărțit totul, până și carnea de porc, dacă se poate spune așa.

P.S. ”Un prieten fals este un dușman autentic.” - George Budoi. 

Doar ia-mă de mână!

Ia-mă de mână și spune-mi că va fi bine, că va fi pentru ultima oară când cineva mă va ține de mână pentru că tu nu-mi vei da drumul niciodată și vom fi unul. Ia-mă de mână să simt dacă mâna ta e rece, iar dacă e rece promit să o încălzesc. Îți voi încălzi sângele din vene și astfel îți voi da suflare. Nu, nu, nu... Mai bine nu. Așează-te lângă mine, iar eu voi zâmbi așa cum îți place, fără să mă vezi. Dar nu mă lua de mână. Mi-e frică.
   Ce e frica? E acel sentiment care nu te lasă să te bucuri mai mult timp, care te acaparează cu toate brațele ei și îți lasă sufletul întemnițat, iar tu stai în colțul acelei celule...de frică... Eșec, dezamăgire, iubire, bucurie, fericire. De toate aceste sentimente ne este frică...
   Ia-mă de mână! E un gest atât de mic care oferă așa multă siguranță. Poate sună penibil, sau poate că nu e adevărat. Poate... Când eram mici și nu eram în stare să ne ținem pe picioare, părinții ne țineau de mână și pășeam altfel, mai siguri pe noi. Puteam alerga chiar și zâmbeam pentru că datorită lor ne-am putut ridica. Ce poate fi mai simplu de atât? Tu de ce nu mă iei de mână? Dar dacă ținerea aceasta de mână nu ar fi sinceră, te rog să te oprești. Poate iei locul altcuiva care este sincer, căruia mâinile nu îi sunt reci.
   Uneori ne simțim depășiți de situație și nu putem face vreun pas înainte, ci doar înapoi, așa că avem nevoie de acea mână puternică și acel zâmbet subtil care să te facă să îndrăznești. Dar trebuie răbdare, iar lumea aceasta e prea haotică pentru a avea timp să aștepte. Dar eu aștept.
    Aștept să mă iei de mână...

08. 08. 2013

... Unii  fac umbră degeaba pământului, iar alții se duc, se duc și nu se mai întorc.
    Ca un virus ce pătrunde în tot corpul și distruge tot ce-i iese în cale. Omorâți bacteriile oameni buni, distrugeți ura, regretele, părerile de rău, stresul și zâmbiți ca să mergeți mai departe. Ca să putem trece peste tot ce ne rezervă viitorul cu capul sus. Fă-ți timp și dă-i unui vechi prieten un mesaj și întreabă-l de sănătate, fă-ți timp și zâmbește sau spune o vorbă bună unei persoane care are nevoie de tine.
    Împreunează mâinile seara și mulțumește pentru ce ai, pentru ce ți s-a dat sau nu ți s-a oferit.
    Nu-ți încrunta privirea și bucură-te de lucrurile mărunte. Goana în jocul acesta nesfârșit îți poate aduce sfârșitul.
   Zâmbește-le părinților și apreciază-i pentru că fac eforturi disperate să te întrețină, să-ți fie bine. Ia-i de mână și mulțumește-le pentru cât te-au ajutat. Noi suntem comoara lor și ei sunt comoara noastră! 
                                       ...