O cupă de succes, vă rog

Sunt zile când te plictisești, când nu ai ce face, când te uiți pe geam și te plictisește până și vremea de afară!
Dar sunt și zile pline.Sunt zile în care pierzi, câștigi și iar pierzi.
Sunt zile cu multe sentimente, iar tu le iei pe toate așa: cu bune, cu rele și le tratezi cu diplomație.
Îți pui diplomele de participare în sertar, pentru că vezi tu, nu te ajută cu nimic.
Dar sunt zile când, după altele rele, guști din succes.
Și parcă e mai dulce, e mai acrișor, după ce ai simțit cum e să pierzi. De fapt, are un gust diferit. Nu ai mai simțit până atunci. Nici nu știi cum să te exteriorizezi. Plângi? Da. Râzi? În hohote. Realizezi că ai jucat prima și ultima carte și ai câștigat. A fost totul sau nimic, iar tu ai totul.
Succes? Nu știu cum arată, dar știu cum se simte!

Mă așez la bar, cu o altă atitudine decât de obicei.
”Cu ce vă servesc?” și observ cum chelnerul mă privește! Mă admiră.
”O cupă de succes, vă rog.” Și rămâne impresionat, iar eu ma cufund în noapte.

Taci!

M-a implorat să le fac în așa fel încât să înceteze.
M-a rugat să le zic să tacă, să nu mai vorbească atât, pentru că începuse să doară.
Erau niște voci care vorbeau fară oprire. Erau voci asurzitoare, care te făceau să zbieri.
Dar le-am zis să se oprească și nu m-au ascultat. Mi-au zis că eu nu cred, motiv pentru care nu se puteau opri.
M-au implorat să tac pentru că vorbeam prea mult și nu se puteau concentra asupra personajului principal.
Au început apoi să țipe din ce în ce mai tare. Erau dorul și durerea.
Le-am lăsat să urle. Nu am mai avut ce face. Se vor opri într-o bună zi! 

E vis, pentru că așa vreau eu să fie

Se întâmplă să închizi ochii și să te vezi unde nu credeai că vei ajunge vreodată. Cunoști oameni care-și pun amprenta pe sufletul tău și nu te lasă sa mai dormi. Dar ții ochii închiși, iar pentru prima oară vezi luna aproape de soare. Vezi omul lângă rechin, teafăr și nevătămat. Vezi șoarecele și pisica jucându-se. Vezi lalele iarna și ... Și da, e vis.
E vis sau realitate? 
Este exact ceea ce ne dorim să fie!  Clar e tot ceea ce am fost sau ceea ce am dorit să fim și nu am fost. E sclipirea din ochi, e lacrima de pe obraz, e rânjetul de sub nas. E vis. Nu, e realitate. Nu.nu. E visul realității noastre!

Visează, e gratis!
With Love,
A.

De luat aminte!

”Erau 2 bătrâni în curtea casei lor pe un balansoar.
Bătrâna croșeta, iar bătrânul citea ziarul.
În fața lor stătea un câine care șcheuna.
Copiii,oamenii,  obișnuiau să treacă prin fața casei bătrânilor și să se întrebe ce are câinele de șcheaună așa.
A 2a zi, la fel: bătrânica croșeta, bătrânul citea ziarul, iar câinele șcheuna în fața lor.
Unul dintre copii își ia inima în dinți, se ridică pe vârfuri și de după poartă spune:
- Bună ziua, ce faceți?
- Eu croșetez, iar el citește.
- Bine, bine, dar câinele de ce șcheaună zi de zi?
- Pentru că stă pe un cui.
- Pe un cui?! spune copilul stupefiat.
- Da!
- Și de ce nu se mută de acolo?!
- Pentru că nu îl doare suficient de tare!!”

 Se pare că așa procedăm și noi, în viața de zi cu zi. Nu luăm anumite decizii, nu renunțăm la anumite lucruri, sentimente, orgolii, pentru că, asemenea câinelui care stătea pe un cui, ”nu ne doare suficient de tare”. Fii responsabil pentru faptele, vorbele și sentimentele tale, iar dacă nu, fă schimbarea de care ai atâta nevoie!

 Cu drag,
aceeași eu

Dialog cu Octombrie

 - Știi că ești dur, dragă Octombrie?
 - Mă faci să râd, de ce aș fi?
 - Din simplul fapt că știi să cânți. Că știi să transformi un suflet vesel, într-unul nostalgic.
 - Nu mă urî pentru asta. Trimit frunzele să cânte, dar oamenii le strâng...  Eu le trimit să vă mângâie tălpile și să le ascultați cântând.
 - Nu știu dacă e un cântec vesel sau trist. Dar devin nostalgică și mi se face dor.
 - Dorul lui, dorul ei, dorul lor...
 - Aceasta e toamna visurilor și lumea are tendința să creadă că dacă te gândești la cineva e...reciproc!
 - Ce copil. Sigur că este. Nu te poți gândi la un om, dacă el nu se gândește la tine. Și voi cântați, ca frunzele. Doar că voi scrieți. Sau vă chinuiți să vă scrieți. De ce trimiți un text cuiva?
 - De dor...? 
 - Da, de dor. Pentru că eu arunc peste voi o plapumă aurie de dor. Și când plouă vă întristați, iar când e cald vă e frică să vă scrieți. Mă joc cu voi.
- Și de ce ai face asta? De ce te-ai juca cu noi dacă nu te arăți la față?
- Sunt peste tot și nicăieri. Sunt în sentimentele voastre de dor. Sunt în frunza care a cazut înaintea ta. Sunt ceea ce am fost în fiecare toamnă. Dar vă las să vă jucați, să vă tachinați, să vă iubiți, să vă îndepărtați și apoi să... să vă fie dor. Sht, nu spune nimic. Deja ți s-a făcut dor. Și știi și de cine, dar nu spui!
- De el, de ea, de ei. 
- NU! De el, de ea, de ei mi s-a făcut mie. Ție ți-e dor de tine, de voi. E toamnă!
- De mine, de noi...

Am hotărât să nu plătesc!

       De s-ar pune taxă pe dragoste am hotărât să nu plătesc!  Probabil că voi rămâne restanta luni, ani întregi și aș avea mari datorii la stat de s-ar pune taxă pe dragoste. Puteți să îmi luați mașina, casa, banii, toate bunurile, dar lasați-mă să iubesc. O viață fără dragoste e mai rea ca un deșert fără apă. Așadar, treceți-mă de pe acum pe lista de restanțieri.
       Fierbe apa pentru cafea și tu stai și te gândești. Nu-ți amintești acum ce ai visat, dar parcă nici nu ai fi vrut să visezi ceva. Te plimbi cu cana de cafea în mână și când îl vezi pe perna ta, cu siguranță îți spui că nu mai ai nevoie de vise, pentru că visurile sunt exact acolo, în patul tău.
       Dar l-ai visat pe el aseară. Face parte și din realitate și din vis. E din povestea cu Frumoasa și Bestia, dar nu știi cine e Frumoasa și cine Bestia. Îți simți stomacul plin de fluturi, iar stomacul fluturilor e plin de tine. Stelele au căzut de pe cer, dar tu încă le vezi strălucind, iar când pășești, zbori, nu mergi. În cană nu ai cafea. În cană e el, peste tot e el. În pat e el, strângând perna în brațe. Ea zâmbește pentru că de ziua ei a primit în dar zâmbet de la tine. Ești atent cu ea și ea e atentă cu tine.
      Brusc s-a făcut ora 10. Te-ai trezit și el nu era. Pregătea cafeaua. Așadar l-ai visat. Deși era lângă tine, l-ai visat. Și el te-a visat. Așa a zis...
     Și îmi mențin părerea că nu plătesc! Aș da faliment din prima numai dacă trebuie să plătesc fluturii prezenți sau absenți. Nu, nu plătesc. AM ZIS! Dar până atunci încă puțin să dorm și să visez...
      Tu plătești? 
      

Îți promit că...

Ne legăm de promisiuni ca de un certificat de căsătorie.
Promisiunile nerostite sunt cele care au valoare, valoare sentimentală, mai bine zis. Promiți familiei  respect. Evident, e o promisiune pe care nu știi dacă o vei duce la bun sfârșit. Există răsturnări de situație.
O iei de mână și astfel îi promiți că vei fi lângă ea și mâine, că o vei suștine, că o vei proteja și o vei săruta pe frunte pentru a se simți în siguranță.
Îi ștergi lacrimile și așa are siguranța că mâine va fi mai bine.
Te așezi cu prietena ta la masă și vorbiți despre viitor. Una din voi 2 deja s-a gândit că în viitor nu va fi doar o simplă prietenă, vrea mai mult decât atât. Vrea să întărească relația și deja strânge bani pentru evenimentele ce vor urma să fie. Ți-a promis că va fi mereu acolo pentru tine prin simplul fapt că împărtășiți planurile de viitor.
Există promisiuni la tot pasul. Fiecare gest, fiecare strângere de mână reprezintă un început de ”îți promit că...”.
Și dacă tot e promisiune trebuie să te ții de ea. E imperios necesar să fii acolo, pentru că ai promis ca vei fi. Deja știi mult prea multe lucruri pentru a da înapoi. Inevitabil vei fi acolo.
Fără să îți dai seama, ai promis ca vei fi.