Se numesc prieteni

Sunt persoane care vin și pleacă. Oameni care își pun amprenta în sufletul tău și dintr-o dată dispar. Oameni care-ți zâmbesc, dar te vorbesc, oameni care te analizează și te critică, dar sunt și oameni care deși pleacă, găsesc mereu o potecă pe care să se întoarcă.
Sunt oameni pe care îi cunoști de ani, de-o vară, oameni pe care nu te-ai gândit vreodată că ii vei accepta în viața ta, persoane mici și persoane mari (la înălțime sau la ani). Sunt oameni care atunci când ți-e greu îți dau o îmbrățișare, oameni care îți șterg o lacrimă sau care îți zâmbesc necondiționat. Sunt oameni care te ajută să bei (apă, nu alcool) și care te așează pe pat șoptindu-ți parcă un cântec de noapte bună. EU ÎI NUMESC PRIETENI pe toți aceia care deși pretind că nu știu să danseze, dau din mâini și din picioare doar de dragul grupului. Prieteni sunt cei care triști fiind, găsesc mereu motiv să-ți zâmbească și să spună ”totul este bine”. Oameni dragi sufletului tău sunt cei care în momentul în care pleci îți spun ”drum bun, dar aștept să te întorci” și care-ți spun ”îmi este dor de tine”. Prieteni sunt cei care deși cazi de pe scaun nu se gasește unul să te ajute, dar nu vrei ajutat pentru că mai întâi trebuie să râzi cu ei până îți dau lacrimile. Oameni frumoși cu zâmbet larg și cu umerii tari pentru a suporta orice lacrimă care-ți cade de pe obraz. Oameni care cântă în văzul tuturor și spun ”așa, și?”. Aceștia se numesc prieteni.
   Prieteni oriunde. Aici, într-un alt oraș, într-o altă țară.
             Se numesc prieteni pentru că sunt oamenii sufletului nostru! 

Cu sau fără tine?

Cu siguranță pot falsa piesa ”perfect fără tine” și să pretind că totul e bine, că mâine mă voi trezi și mă voi bucura că e soare. Dar perna e mototolită, e sugrumată de dor, de durere și iar de dor. Pot merge mai departe, dar la fiecare 5m este un prag în fața căruia prefer să mă opresc și să analizez cât e de înalt, pentru a nu da cu capul. Nu vreau să mă lovesc, că doare.
Astăzi am mâncat altceva decât meniul din fiecare zi și m-am hidratat. Mă simțeam deja uscată. Am recitit toate scrisorile fără destinatar pe care se puseseră praful de atâta timp și le-am acordat atenție. Am fost atentă la fiecare cuvânt și am încercat să retrăiesc anumite sentimente. Nu am putut. Poate erau deja uitate, sau am vrut să nu pot! Poate că după o anumită perioadă de timp a venit momentul să îmi acord atenție, să mă uit în oglindă și să spun că sunt frumoasă, că sunt specială, deosebită și că Dumnezeu le aranjează pe toate, așa cum e mai bine...
Am șters scrisorile de praf și... Se spune că cel mai bun mod de a uita ceva sau pe cineva e să scrii pe o foaie, pe un caiet, pe o agendă tot ce simți și să arzi... Martor mi-a fost cerul și stelele când am spus adio, iar fumul s-a dus la cer și scrumul s-a făcut ca pământul. Cuvintele nu mai erau, sentimentele s-au îngropat, la fel și scrisorile. Acum eram eu, nu ”noi”. Eram eu cea de atunci și cea de mâine. O altă eu, mult mai sigură pe ea, goală pe dinăuntru și gata să înceapă o altă bătălie, fără să uite războiul.
E momentul unei alte povești, unor alte scrisori, unor alte vorbe, alte sentimente, gânduri și rânduri.
Arde foile, implicit cuvintele și sentimentele. Îți va fi mai ușor să ierți, să uiți. Martor îți va fi cerul! 

General valabil

Suflet sau ambalaj?

        Alergăm după fericire fără să știm ce reprezintă fericirea pentru noi, de aceea șoseaua e atât de lungă, iar linia de sosire nu se vede. Și obosim, mulțumindu-ne cu răul mai puțin malefic, mergând după ideea că ”mai rău e fără rău.”
Unii spun că vor avere, dar însetați fiind, uită că pentru avere trebuie să muncești.
Alții vor un suflet drag, cinstit, frumos lângă ei, care să-i strângă în brațe, să-i respecte și să-i iubească. dar nu observă că ochii lor se îndreaptă spre o altă direcție, iar inima o ia razna, lăsându-se înșelați de aparențe. De multe ori se întâmplă ca ambalajul să fie mult mai bun decât conținutul.
Unii vor mașină, dar nu au permis de conducere, iar alții spun că vor un cămin, fără să aibă idee că adevăratul cămin se clădește cu inima, nu cu mâinile.
            Zilnic ne îmbogățim chipul cu un fard puternic, cu un accesoriu de lux, sau cu o haină la modă, fără să realizăm că cel care trebuie îmbogățit e sufletul.
             Suntem capabili să ne manipulăm propriile emoții. Putem alunga depresia zâmbind forțat astăzi, mâine și tot așa până când devine obișnuință. Putem distruge supărarea făcând lucruri dragi nouă și omorând monotonia... Poate ne e dor de o îmbrățișare, de o vorbă bună, de un gest părintesc, de un zâmbet, de o strângere de mână, dar dacă nu ai parte de toate aceste nevoi, oferă tu toate aceste gesturi micuțe care te pot bucura și te pot ajuta pe tine să crești ca om, să te dezvolți, să te maturizezi.
   Sufletul e cel care contează, nu ambalajul. De suflet te îndragostești și tot de el îți vei aminti. Ambalajul e pentru o perioadă scurtă, care în timp suferă schimbări majore!
     M-a surprins un mesaj pe telefon de la un omuleț mic, dar cu suflet mare și-l scriu aici din dorința de a ține cont de el, așa cum am făcut și eu : ”Dumnezeu nu disprețuiește începuturile slabe. Fă azi un lucru de care te vei bucura mâine! ”... :)

Început de septembrie

  Și iată momentul în care e imperios necesar să coborâm cu picioarele pe pământ. Nu ne mai putem lăsa purtați de valuri și nici încălziți de ceea ce nouă ne place s-o numim ”idilă de-o vară”...
   Vara o luăm razna. Vara nu ținem cont că ea vrea doar să atragă privirile tuturor, iar el să cucerească. Dar acum că e septembrie, lucrurile se schimbă, bagajele sunt desfăcute, amintirile păstrate, iar orgoliile aruncate.

E momentul în care trebuie să o impresionezi pentru că devine nostalgică. Acum cuvintele ”mi-e dor” și ”m-am plictisit” vor fi puse pe repeat, așa că tu ești cel care va trebui să o țină pe linia de plutire. Soarele nu îți mai este aliat, așa că ești singurul cuceritor. Impresioneaz-o! Cum? Mai înainte de toate învață să te lași impresionat. Ea zâmbește când o doare capul, poartă tocuri de 15cm chiar și când o doare spatele. Cu prietenii tăi discută despre fotbal, deși nu e punctul ei forte. Și răcită iese cu tine în oraș aranjată, chiar dacă tot ce își dorește e o cană fierbinte cu ceai.  Țipă la tine și vă certați, dar tot ce așteaptă e mesajul de bună dimineața. Surpride-o mereu! Nu uita să îi spui cât este de frumoasă. Nu va crede, dar se va simți bine. Cumpără-i o ciocolată când vă întâlniți. Dieta va fi distrusă în câteva clipe. O floare face minuni. Nu cere nimeni buchete cu trandafiri, încă ne mai bucurăm pentru o floare ruptă din gradină. Fii atent și spune-i bună dimineața și noapte bună. Alint-o! Dar nu folosi cuvinte exagerate. Fii tu! Iar dacă vezi că e nervoasă, irascibilă și pe punctul de exploda, nu aprinde tu chibritul pentru a-i da foc. Adu-o cu picioarele pe pământ, pentru că nu degeaba e septembrie. Alimentează-i visurile și ia-o în brațe. Doar ia-o de mână și fii lângă ea. Îți dai seama că e septembrie când vezi copacii triști și goi. Dacă frunzele cad și copacii-s triști, oare noi cum suntem? Nu uita să o impresionezi. Să o vrei, să o respingi, să o cauți, să o alungi. N-o sufoca, pentru că e suficientă eșarfa din jurul gâtului ei. Învață să taci și să vorbești. Învață să asculți, să mănânci și să te rogi.

Bună dimineața...

        Noapte bună!