O cupă de succes, vă rog

Sunt zile când te plictisești, când nu ai ce face, când te uiți pe geam și te plictisește până și vremea de afară!
Dar sunt și zile pline.Sunt zile în care pierzi, câștigi și iar pierzi.
Sunt zile cu multe sentimente, iar tu le iei pe toate așa: cu bune, cu rele și le tratezi cu diplomație.
Îți pui diplomele de participare în sertar, pentru că vezi tu, nu te ajută cu nimic.
Dar sunt zile când, după altele rele, guști din succes.
Și parcă e mai dulce, e mai acrișor, după ce ai simțit cum e să pierzi. De fapt, are un gust diferit. Nu ai mai simțit până atunci. Nici nu știi cum să te exteriorizezi. Plângi? Da. Râzi? În hohote. Realizezi că ai jucat prima și ultima carte și ai câștigat. A fost totul sau nimic, iar tu ai totul.
Succes? Nu știu cum arată, dar știu cum se simte!

Mă așez la bar, cu o altă atitudine decât de obicei.
”Cu ce vă servesc?” și observ cum chelnerul mă privește! Mă admiră.
”O cupă de succes, vă rog.” Și rămâne impresionat, iar eu ma cufund în noapte.

Taci!

M-a implorat să le fac în așa fel încât să înceteze.
M-a rugat să le zic să tacă, să nu mai vorbească atât, pentru că începuse să doară.
Erau niște voci care vorbeau fară oprire. Erau voci asurzitoare, care te făceau să zbieri.
Dar le-am zis să se oprească și nu m-au ascultat. Mi-au zis că eu nu cred, motiv pentru care nu se puteau opri.
M-au implorat să tac pentru că vorbeam prea mult și nu se puteau concentra asupra personajului principal.
Au început apoi să țipe din ce în ce mai tare. Erau dorul și durerea.
Le-am lăsat să urle. Nu am mai avut ce face. Se vor opri într-o bună zi! 

E vis, pentru că așa vreau eu să fie

Se întâmplă să închizi ochii și să te vezi unde nu credeai că vei ajunge vreodată. Cunoști oameni care-și pun amprenta pe sufletul tău și nu te lasă sa mai dormi. Dar ții ochii închiși, iar pentru prima oară vezi luna aproape de soare. Vezi omul lângă rechin, teafăr și nevătămat. Vezi șoarecele și pisica jucându-se. Vezi lalele iarna și ... Și da, e vis.
E vis sau realitate? 
Este exact ceea ce ne dorim să fie!  Clar e tot ceea ce am fost sau ceea ce am dorit să fim și nu am fost. E sclipirea din ochi, e lacrima de pe obraz, e rânjetul de sub nas. E vis. Nu, e realitate. Nu.nu. E visul realității noastre!

Visează, e gratis!
With Love,
A.

De luat aminte!

”Erau 2 bătrâni în curtea casei lor pe un balansoar.
Bătrâna croșeta, iar bătrânul citea ziarul.
În fața lor stătea un câine care șcheuna.
Copiii,oamenii,  obișnuiau să treacă prin fața casei bătrânilor și să se întrebe ce are câinele de șcheaună așa.
A 2a zi, la fel: bătrânica croșeta, bătrânul citea ziarul, iar câinele șcheuna în fața lor.
Unul dintre copii își ia inima în dinți, se ridică pe vârfuri și de după poartă spune:
- Bună ziua, ce faceți?
- Eu croșetez, iar el citește.
- Bine, bine, dar câinele de ce șcheaună zi de zi?
- Pentru că stă pe un cui.
- Pe un cui?! spune copilul stupefiat.
- Da!
- Și de ce nu se mută de acolo?!
- Pentru că nu îl doare suficient de tare!!”

 Se pare că așa procedăm și noi, în viața de zi cu zi. Nu luăm anumite decizii, nu renunțăm la anumite lucruri, sentimente, orgolii, pentru că, asemenea câinelui care stătea pe un cui, ”nu ne doare suficient de tare”. Fii responsabil pentru faptele, vorbele și sentimentele tale, iar dacă nu, fă schimbarea de care ai atâta nevoie!

 Cu drag,
aceeași eu