Încă râdeam la glumele lui și încă zâmbea când ardeam mâncarea, dar nu înceta să spună că e delicioasă și că are cea mai grozavă iubită din lume. Mă simțeam mândră că e al meu, mă simțeam mândră că sunt a lui. Pentru el am învățat să fac cafea. Nici astăzi nu stiu ce gust avea, dacă îi plăcea, sau dacă își cumpăra alta de la magazinul de pe colț. Spunea mereu că îl trezește și din morți și credeam că e bine, pentru că era dimineață. Uneori pierdeam nopțile stând pe iarbă și privind cerul. Puneam chiar și pariuri prostești. Nu m-a crezut niciodată în stare să pot sta o noapte întreagă să număr stelele. Am numarat câteva în noaptea aceea și am caștigat. Îmi plăcea să-l iau tare când întârzia de la muncă. Îi reproșam că s-a dus cu altcineva și el începea să se fâstâcească. De ce? Pentru că nu știa cum să îmi spună mai repede și în cât mai puține cuvinte că nu e adevărat. Știam întotdeauna ce făcea și că nu era capabil de vreun gest necugetat, dar mă amuza. Mă amuza când vorbea în somn sau când se încrunta. Uneori îi pregăteam un fel de mâncare care nu-i plăcea... Spunea că trebuie să facă duș și că apoi își va face un ceai, dar nu-mi refuza mancarea. Dar aveam mereu grijă să îi las lângă ceaiul deja pregătit de mine un bilețel pe care-i scriam că mâncarea e în cuptorul cu microunde. Și acolo avea parte de o surpriză.
Era la sfârșitul lui martie. Eu eram distantă, îl evitam, nu pregăteam masa și nici nu aveam chef să ieșim în oraș. Nu a durat multe zile și i-am lăsat un bilețel pe care i-am scris că am nevoie de o pauză. Că am plecat și că momentan nu vroiam să mă mai întorc. I-am spus că e vina mea, nu a lui și să încerce să-și refacă viața. Mi-am luat toate hainele, toate lucrurile și le-am înghesuit în două geamantane. A căutat în toate dulapurile să vadă dacă nu a mai rămas vreun lucru de-al meu, iar în ultimul dulap a găsit un bilețel ”e 1Aprilie, prostuțule, ai uitat?”. Atunci am intrat eu pe ușă și am început amândoi să râdem. Așa e viața noastră!
Unele lucruri nu le uiți niciodată, chiar dacă nu au fost trăite!
Trăiește-ți visul! Nu deschide ochii pentru că visele nu continuă niciodată noaptea următoare, oricât ai vrea, oricât ai strânge din ochi.
