Mă simt ca un copil care abia și-a revăzut părinții după ce a fost în vacanță la bunici. Abia acum realizez cât îi este de dor mamei de locul natal, sau tatălui meu de părinții lui. După o perioadă în care am fost plecată am simțit un dor imens, astfel încât atunci când i-am revăzut parcă nu-mi erau brațele suficient de mari și o sete nebună după ceea ce înseamnă pentru mine acasă. Acasă...E locul unde îmi vindec rănile și unde sunt rănită, totodată. Aici simt că aerul are alt miros, că oamenii parcă sunt mai frumosi. Ei zâmbesc și își fac timp să mă întrebe ce fac, cum o mai duc. Parcă am timp. Parcă am timp să fac tot ce îmi doresc. În sfârșit pot trimite un sms prietenilor pe care i-am lăsat într-un colț al inimii mele. Acum le pot face din nou loc, lor. O iau din nou de la început. Prăjiturile...Nici nu apuc să mă gândesc și papilele mele gustative sunt în extaz. Aici sunt altfel, iar îmbrățișările sunt cele mai călduroase. Trezitul de dimineață nu e un chin, e un dezastru, pentru că EA iți dă atâtea sarcini de făcut și tu nu ai chef, pentru că pur și simplu vrei să lenevești. E altfel... E ACASĂ! Familia mea e aici, iar eu fac parte din nou din peisajul acesta. Departe de toată agitația de acolo, de toate șantierele acelea și de tot praful care nu-mi permitea să port sandale. Acum sunt aici. În sfârșit mă pot urca în mașină și să dau o tură prin oraș după... după pierdere de vreme. Pot scăpa de cearcăne, și pot închide ochii să aud în orice moment al zilei cum cântă păsărelele. E Bucovina mea! E plaiul meu cu flori! E acasă! Simt deja mirosul pădurii plouate și aud cum sfârâie micii pe grătare la poalele Suceviței.
Ai observat apusul acela de soare? E minunat. Un lucru atât de mic mă face să zâmbesc. Mâine va fi cald pentru că cerul e roșu. E frumos...
Nu mamă, te rog, lasa-mă să lenevesc astăzi și să mă răsfăț cu toate lucrurile de care am stat departe în anul acesta. M-am întors acasă și e atât de bine... Hei sis. Ce mai aștepți? Ia-mă în brațe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu