E cel pe care...

     Și e cel pe care l-ai iubit necondiționat toată viața. E cel pe care îl șantajai, pe care îl supărai, pe care îl adorai, pe care îl admirai. Și ai spus mereu că indiferent de vârstă va rămâne regele tău, chiar dacă prințul e pe drum. E un erou pentru fiecare dintre noi, cu mic cu mare. E cel care ar fi dat totul ca să îți fie bine. E cel pe care mama ta îl prinde de braț pentru a avea stabilitate.
     Se supără când te vede trist/ă, se bucura când ești vesel/ă. Te-a învățat să joci fotbal, să ai răbdare la pescuit și prin asta ai constatat că nu poți avea de toate în viață, deși ți-a oferit mai mult decât suficient. E stâlpul de rezistență, e cel care a întărit-o pe mama ta când avea mai multă nevoie. E cel care spune că mai are puțin și moare dacă îl vizitează răceala, însă nu se plânge când e vorba de muncă, ba chiar spune că e mult prea ușor.
    Se enervează, te ceartă, te cicălește, comentează uneori că ai stat prea mult afară, că ai pierdut vremea și ai cheltuit banii, dar seara înainte de culcare te învelește și te săruta pe frunte în semn de noapte bună. E cel care îți prepară cafeaua dimineața și îți dă să tragi un fum din țigara lui. Poate  că uneori îți dorești mai mult, mai multe. Poate că îți dorești să fie altfel, mai tăcut, mai vorbăreț, mai glumeț, mai inteligent sau mai frumos. Dar e al tău și cică tu ai ales ca el să fie părintele tău. Iar dacă tu ai ales, ce ți-ai putea dori mai mult? E tatăl tău, indiferent unde, aici, sau în altă parte. E tata. Uneori încerc să îmi dau seama de unde provine cuvântul acesta cu o așa mare însemnătate. Niciun dicționar nu scrie cât la sută e cuvânt și cât la sută sunt sentimente. Sentimente pentru cel care a ajutat la creșterea unui individ ca tine, unui om. E cel  care nu plânge, dar se emoționează la fiecare aniversare, la fiecare moment important din viața de familie. E al tău și îl apreciezi și el la rândul e mândru de tine. E mândru până și de prostiile tale.
    Când mă uit la tabloul de familie spun că e tot ce mi-am putut dori vreodată. Dar nu, mi-aș dori să fiu și eu așa ca ei, uneori copii, alteori adulți, iar după 30 de ani să putem forma încă un cuplu.
    Nu sunt cuvinte, sunt sentimente!