Întâlnire cu Zoso...

      Am creat acum ceva timp acest blog, însă am ezitat să scriu, până astăzi... De ce? Pentru că sunt genul de om care are nevoie de „un șut în fund pentru un pas înainte”. Îmi ofer scuzele dacă limbajul nu e prea academic. Și da, probabil că titlul nu e cel mai inspirat, dar trebuie să pomenesc de Zoso, pentru că el a fost omul care mai mult sau mai puțin „m-a obligat” să scriu.
      Astăzi am participat la PR-TEA, unde Zoso a fost invitatul principal. A vorbit foarte deschis cu noi, ba chiar ne-a îndrumat pe fiecare dintre noi să începem să scriem, fără a-i fi frică că poate... poate ii vom fura numele într-o bună zi. Am ezitat să scriu de atatea ori din simplul fapt că nu îmi găseam cuvintele! Evident că și acum mă simt de parcă locul meu nu e aici, în fața laptop-ului. Mă sperie cuvântul din stânga sus „blogger” și mă întreb dacă nu cumva am nevoie de... de altceva pentru a începe, de un alt subiect, de ceva atractiv... Mă simt de parcă aș avea 2 mâini stângi. Șterg, scriu, iar scriu, iar șterg și uite așa ajung să-mi epuizez cuvintele pentru prima mea postare.
     Promit să revin cu postări. Nu știu despre ce, sau despre cine, dar sunt convinsă ca voi mai scrie, altfel voi avea impresia că îl voi dezamăgi pe el. Așadar, vreau să îți mulțumesc ție, Vali Petcu, că m-ai îndrumat să scriu aceste rânduri... :)