Azi nu, te rog eu nu...

„Ce timp minunat e afară”! Tocmai am auzit-o pe colega mea rostind aceste cuvinte. N-am ezitat să mă uit pe geam și să observ că PLOUĂ. Ce e atât de minunat în acest fenomen? Dar dacă stau bine să mă gândesc, chiar e minunat. E minunat că mă lasă să lenevesc. Ieri mi-am propus ca astăzi să fac o sumedenie de lucruri, dar pentru că plouă nu pot face nimic. Îmi pot face doar un 3in1, pentru că nu beau cafea, și să stau.

Ar merge  o plimbare, nu?! Astăzi, eu mă gândesc că vreau să ma plimb, să mă plimb în ploaie. Vreau să simt fiecare picătura de ploaie și să mă simt copil. Ba chiar să mă plimb desculță și să simt pietrele. Poate-s mai moi când plouă. :) Nu m-am gândit ieri când era soare, mă gândesc astăzi, și astăzi chiar vreau să mă plimb. Îmi amintesc că ultima dată când m-am plimbat prin ploaie, eram cu o prietenă foarte bună (fata cu nume de poveste) și alergam... Cu siguranță îmi amintesc și de răceala de după, dar faptul că îmi amintesc mă face să mă simt altfel... 

Gata! S-a oprit ploaia, dar acum nu mă mai gândesc la plimbare. Acum ascult cum cântă păsărelele și spun că în meniul zilei de astăzi scrie: leneveală. Azi nu, azi nu fac nimic, poate mâine, dar „azi nu, te rog eu, NU! Mâine poate facem cum spui tu”...

Dar am și o scuză pentru care astăzi nu voi face nimic: e sărbătoare, nu știai? Hihi, Sfânta lene și mucenicul sOmn!

        Încă puțină ploaie, te rog. Încă puțină... 

http://www.youtube.com/watch?v=qY9cJrJOZH4